Vino, prieten,
Am o poveste veche care să vă spun…
Ascultă.
Stai lângă mine și ascultă.
Fața mea este roșie de durere
iar sânii mei sunt făcuți din paie.
Stau pe scaunul din spate
într-un colț al etapei lustruite.
I-am iertat pe toți actorii vechi că au murit.
Unul nou vine cu aceleași linii,
ca niște creșteri mari albe, în gura lui.
Dansatorii vin din aripi,
perfect împerecheați.
Ridic privirea. Plafonul este perlat.
Coapsele mele apasă, înnodându-se în comoara lor.
Ridicați mireasa în satin până la podea.
Alături de ea eroul înalt, cu o haină de lână roșie
stinge focul cu bastonul lui de fildeș.
Cvartetul de coarde cântă singur,
ușor, ușor, mâneci și arcuri ceroase.
Picioarele dansatorilor sar și prind.
Eu însumi am picioarele rigide,
spatele meu este la fel de drept ca o carte
și cum am ajuns în acest loc…
micii trandafiri febrili,
insulele de măsline și ridichi,
petrecerile fericite ale salonului…
Nu voi ști niciodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nostalgie și alienare față de evenimentele din jur. Naratorul se simte detașat și contemplă trecutul, incapabil să înțeleagă cum a ajuns în situația actuală.