Verzi sunt câmpiile,
Ca lămâia-s ele;
Tot verzi privirile
Inimii mele.
Câmp, care-și expune
Verdele splendid;
Oi, care-ați primit
De la el pășune,
Din ierbi vă mențineți,
Vara răsar ele,
Eu din amintirile
Inimii mele.
Turme care pașteți
Și dați mulțumire,
Rostul vostru bine
Nici că îl cunoașteți;
Ceea ce voi pașteți
Nu sunt ierburi ele;
Sunt haruri din ochii
Inimii mele.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra frumuseții naturii și a amintirilor plăcute asociate cu aceasta. Exprimă recunoștință pentru darurile simple ale vieții și legătura profundă dintre natură și emoțiile umane.