Anne Sexton – Menstruația la Patruzeci

Mă gândeam la un fiu.
Uterul nu este un ceas
nici o taxă de clopot,
dar în a unsprezecea lună a vieții sale
Simt noiembrie
a corpului, precum și a calendarului.
În două zile va fi ziua mea de naștere
și ca întotdeauna pământul se face cu secerișul său.
De data asta vânez pentru moarte,
în noaptea în care mă aplec,
noaptea pe care o vreau.
În regulă, atunci-
Era în uter.
Mă gândeam la un fiu..
Tu! Nu a fost dobândită,
niciodată însămânțate sau desfăcute,
voi de organele genitale de care m-am temut,
tulpina și respirația catelului.
Îți voi da ochii sau ai lui?
Vrei să fii David sau Susan?
(Cele două nume pe care le-am ales și le-am ascultat.)
Poți să fii bărbatul tatălui tău –
mușchii picioarelor de la Michelangelo,
mâinile din Iugoslavia
undeva țăranul, slavic și hotărât,
undeva supraviețuitorul bombat cu viață-
și ar putea fi încă posibil,
toate astea cu ochii lui Susan?
Toate astea fără tine –
două zile în sânge.
Eu însumi voi muri fără botez,
o a treia fiică nu au deranjat-o.
Moartea mea va veni în ziua mea.
Ce e în neregulă cu ziua numelui?
Este doar un înger al soarelui.
Femeie,
țesut un web peste propria dvs.,
o otrăvire subțire și încurcată.
Scorpionul,
rău spider-
a muri!
Moartea mea de la încheieturi,
două etichete de nume,
sângele purtat ca un corsaj
a înflori
unul în stânga și unul în dreapta –
Este o cameră caldă,
locul sângelui.
Lăsați ușa deschisă pe balamale!
Două zile pentru moartea ta
și două zile până la mine.
Dragoste! Această boală roșie –
an după an, David, m-ai face sălbatic!
David! Susan! David! David!
plin și dezordonat, șuierând în noapte,
niciodată nu mai vechi,
așteptându-vă mereu pe pridvor..
an după an,
morcovul meu, varza mea,
Te-aș fi posedat înaintea tuturor femeilor,
numindu-ți numele,
te-am chemat.