Se odihnește sub prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri în brațe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescura, pe drumuri stropite cu vin.
Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine
el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gând și din vine.
Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat.
Chihlimbar – miez galben – poartă sub fruntea-n apus.
Cu mâinile – în stânga și-n dreapta – pare că veșnic
și-ar împărți pădurile, ce le are în țara de sus.
Sensul versurilor
Un urs, simbol al forței și al naturii, călătorește prin sate, aducând vindecare și alinare. El este văzut ca un împărțitor al resurselor și un purtător de tradiții uitate, conectând oamenii cu un tărâm spiritual superior.