Glas în paradis.
Vino să ședem sub pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbră-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem sub pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
Sensul versurilor
Piesa explorează nostalgia după un paradis pierdut și greutatea condiției umane, subliniind dorința de evadare și contemplare în natură. Versurile sugerează o căutare a adevărului și o reflecție asupra limitărilor existenței.