Coboară-n lut părinții, rând pe rând,
în timp ce-n noi mai cresc grădinile.
Ei vor să fie rădăcinile,
prin cari ne prelungim pe sub pământ.
Se-ntind domol părinții pe subt pietre,
în timp ce în lumini mai adăstăm,
în timp ce fericiri ne-mprumutăm
și suferinți și apă vie pe la vetre.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a rolului părinților ca rădăcini care ne susțin. Ei dispar treptat, dar influența lor continuă să ne hrănească și să ne prelungească existența.