Traian Dorz – Pe Părinții Tăi
Pe părinții tăi iubește-i pân’ la moartea lor și-a taNimeni ca și ei pe lume nu te-a mai iubit așa;Mulțumește-le, ajută-i, îngrijește-i cu temeiCătre nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei.
Versuri corectate și adnotate
Pe părinții tăi iubește-i pân’ la moartea lor și-a taNimeni ca și ei pe lume nu te-a mai iubit așa;Mulțumește-le, ajută-i, îngrijește-i cu temeiCătre nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei.
Coboară-n lut părinții, rând pe rând,în timp ce-n noi mai cresc grădinile.Ei vor să fie rădăcinile,prin cari ne prelungim pe sub pământ.Se-ntind domol părinții pe subt pietre,în timp ce în lumini mai adăstăm,în timp ce fericiri ne-mprumutămși suferinți și apă vie pe la vetre.