Nu-mi presimți tu nebunia când auzi
cum murmură viața-n mine
ca un izvor
navalnic într-o peșteră răsunătoare?
Nu-mi presimți văpaia când în brațe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-mbrățișat
de raze de lumină?
Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patimă-n prăpastia din tine
și-ți zic:
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare!?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și copleșitoare, văzută ca o manifestare a divinității. Eul liric își întreabă partenerul dacă simte intensitatea emoțiilor sale, comparând-o cu forțe ale naturii și cu o revelație divină.