Oglinda din adânc.
Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
așa cum sunt și-am fost și-oi fi.
Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în fața mea bătrână
cum ceruri și pământ se-ngână.
Când mă privesc într-o fântână
știu că-n adâncuri foste mume
îmi țin oglindă, ochi de lume.
Când mă privesc într-o fântână
îmi văd și soarta, uit de nume.
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția și căutarea de sine prin contemplarea într-o fântână. Persoana reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, conectându-se cu esența sa profundă și cu forțele ancestrale care îi influențează destinul.