Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acoperă numele
scrise-n nisipuri, și urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăcești toate semnele.
Ah, pentru cine sunt largile
vremi? Pentru cine catargele?
O, aventura, și apele!
Inimă, strânge pleoapele!
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj marin la apus, evocând sentimente de melancolie și contemplare asupra trecerii timpului. Imaginea naturii este folosită ca metaforă pentru efemeritatea vieții și căutarea sensului.