Prin miriște se joacă
șoareci și viței,
iar vitele de vie
țin în palme
brotăcei. C-o păpădie
între buze
o aștept
să vie. Nu vreau decât
să-mi port curate
degetele răsfirate
prin părul ei,
prin părul ei
și-apoi prin nori
s-adun din ei
ca dintr-un caier
fulgerele-așa cum toamna
strângi din aer
funigei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o așteptare idilică a persoanei iubite într-un cadru natural, folosind imagini poetice și simboluri delicate. Naratorul își imaginează atingerea părului ei și adunarea fulgerelor din nori, sugerând o conexiune profundă și magică.