Numai albinele mai pot alege din tutun
ceva bunătate.. – și
prin pâlniile florilor lui picură
ectar..
Acum, toamna, doar
dar floarea tutunului mai poate ademeni într-un ultim zbor
pe lângă ciurul zăpezilor..
Fără teamă sorb din rozele pâinii, fără
frică – plecate sunt rândunicile ce
se hrănesc cu adunătoare de miere și
miere neajunsă la stupi.. (O!
rândunicile ar putea suporta frigul iernilor noastre, dar
somnul ascuns al albinelor le trimite în alte lumi
pentru hrană..).
Din florile tutunului
strângeți, albinelor, miere pentru
sănătatea sătencelor care au trudit lângă
frunza asta blestemată..
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine melancolică a toamnei, unde albinele adună miere din florile de tutun pentru a hrăni oamenii. Este o reflecție asupra ciclului naturii și a interdependenței dintre creaturi și mediu.