Vino lângă ape, lângă plopii drepți,
Va ieși din valuri fata ce-o aștepți.
De-o cădea amurgul, înroșind nisipul,
Ea lăsa-va părul să-i ascundă chipul.
Și va sta departe, unde malul suie,
Să nu vezi deodată: a venit sau nu e….
De va trece luna ca un corn de taur,
Ea-și va strânge părul într-un nor de aur.
Și, pășind desculță, lunecând din rochii,
Cu o voie mută îți va-nchide ochii.
Te-ar fura cu dânsa în sălbatic mit
Dincolo de moarte, pân-la nesfârșit.
Urmele-ți rămase lângă sălcii grele
Vântul să le șteargă, valul să le spele.
Sensul versurilor
Poezia descrie o întâlnire misterioasă și romantică lângă apă, unde o fată apare din valuri. Ea ademenește eul liric într-o lume mitică dincolo de moarte, ștergând orice urmă a existenței sale pământești.