A viscolit un veac pătrat
Cu aur, prin viroage,
Înaltul crâng l-au spulberat
Insecte xilofage.
Cad roade dure din copaci
Sunând în corzi de liră
Au rătăcit aezi săraci
Și rezemați admiră.
Cum prinde boabele de jir,
Prin uluirea calmă,
Un braț de vânător ilir
Cu bube vii în palmă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj natural în declin, afectat de trecerea timpului și de forțe distructive. Un vânător, simbol al unei lumi apuse, apare într-o scenă statică, contemplând natura.