O, de știam de la debut
Că versul scris cu sânge-omoară,
Că flecuștețele de rânduri
Te-nfundă-n gât și te doboară.
Lăsam isprăvile acestea
C-un dedesubt primejdios.
Abia se-nfiripa povestea
Și interesul – ce sfios!.
Ca Roma, bătrânețea-i dură,
N-o-ndupleci cu brașoave doară.
Nu scapă-actorul c-o lectură:
Cere de-a binelea să moară.
Când inima-ți dictează versul,
Ea scoate-n scenă-un rob, târându-l.
Aici se isprăvește arta!
Respiră soarta și pământul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al autorului pentru consecințele neașteptate ale creației sale artistice. Versurile sugerează că actul de a scrie, alimentat de emoție, poate avea un impact devastator, transformând artistul într-un sclav al propriei opere.