Soarele-n sudori raze aruncă
Și-și iese râpa din țâțâni
Ca-a vânjoasei văcărițe muncă
Truda primăverii fierbe-n mâini.
S-ofili zăpada-n anemie
Pe copacii-n venele lor storși,
Viața aburește-n văcărie
Și râd dinții furcii sănătoși.
Nopți și zile ce nu dau cu greș în
Stropii ca alice bătând viu,
Țurțurii distrofici de pe streșini,
Neadormita larmă de pârâu.
Larg deschis e grajdul și hambarul,
Prind hulubii din omăt ovăz
Și învietorul – bălegarul
Aer proaspăt trage-n duh și-n văz.
1946
Sensul versurilor
Piesa descrie venirea primăverii și renașterea naturii după iarnă. Soarele topește zăpada, viața revine în mediul rural, iar natura se trezește la viață.