Boris Pasternak – Ninge

Ninge, ce mai ninge!
Floarea de mușcată
Șade-n drum mirată,
Gerul o atinge.
Ninge. Totul zboară,
Strada, cotitura.
Treptele pe scară
Au pornit de-a dura.
Ninge. Spre pământ
Bolta nesfârșită:
Cu sumanul rupt,
Bolta peticită.
Cerul coborî,
Stă ca un nerod,
Sus în capul scării,
Doborât din pod.
Abia fu Crăciunul,
Anul nou s-arată,
La o depărtare
Numai de o șchioapă.
Ninge. Flori de gheață
Cu zăpada-n pas,
Treci la fel tu, viață,
Ce ne-ai mai rămas?.
Poate că și anii
Se succed grămadă
Ca aceste vorbe
Scrise pe zăpadă..
Plantele-s mirate,
Drumu-i buimăcit.
Omu-a-ncărunțit.
Ninge peste toate.

Sensul versurilor

Piesa descrie un peisaj hibernal, folosind ninsoarea ca metaforă pentru trecerea timpului și inevitabilitatea îmbătrânirii. Versurile evocă un sentiment de melancolie și reflecție asupra vieții.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu