Tigrule ce strălucești
Noaptea-n codru când pășești
Ce meșter nemuritor
Te-a creat necruțător?
În ce cer sau loc retras
Focul ochilor ți-a ars?
Cu ce aripi poa’ să zboare
Cui nu-i frică de dogoare?
Cine poate să te strângă
Mușchiul inimii să-ți frângă?
Căci cât inima ta bate,
Ce mână-ar putea răzbate?
Un ciocan? Un lanț lucrat?
Ce cuptor te-a modelat?
Nicovală și strânsoare
Pot să-ți pună-ncuietoare?
Când din stele lăncii vin
Și cu lacrimi ceru-i plin
Mă întreb, și-a atins țelul
Cel ce a făcut și Mielul?
Tigrule ce strălucești
Noaptea-n codru când pășești
Ce meșter nemuritor
Te-a creat necruțător?
Sensul versurilor
Piesa explorează misterul creației tigrului, simbol al forței și ferocității, punând sub semnul întrebării natura creatorului divin. Se reflectă asupra dualității creației, întrebându-se dacă același creator a putut crea atât mielul blând, cât și tigrul înfricoșător.