William Blake – Ah Floare a Soarelui

Ah! Floare rotitoare de vreme istovităCe numeri pașii celui care pe cer luceșteTu cauți plaja dulce, cu aur poleită,Unde al lui periplu drumețul și-l sfârșește.Unde Cel Tânăr care sleit e de dorințăȘi palida Fecioară ce-n nea e învelităIes din mormânt și suie la veșnica ființă;Acolo și-a mea floare ar vrea să stea tihnită.

William Blake – Tigrul

Tigrule ce străluceștiNoaptea-n codru când pășeștiCe meșter nemuritorTe-a creat necruțător? În ce cer sau loc retrasFocul ochilor ți-a ars?Cu ce aripi poa’ să zboareCui nu-i frică de dogoare? Cine poate să te strângăMușchiul inimii să-ți frângă?Căci cât inima ta bate,Ce mână-ar putea răzbate? Un ciocan? Un lanț lucrat?Ce cuptor te-a modelat?Nicovală și strânsoarePot să-ți pună-ncuietoare? … Citește mai mult

William Blake – Văzut-Am o Bisericuță

Văzut-am o bisericuțăDin aur – oameni nu intrau,Și mulți stăteau plângând pe afară,Oftau, jeleau și se-nchinau.Era un șarpe-ntre coloane,Ce voia ușa a dărâma,Și a împins-o pân’ a scos-oDin aurita-i balama.Și pe podea și-a întins trupul,Cu perle și rubine-n jur,Și-n faţă ajungea cu capulPân’ la altarul alb și pur.Apoi și-a vomitat otravaPe vin, pe pâine, cu … Citește mai mult