Când tu, muzica mea, te-apuci să-mi cânți
Pe-acel lemn drag, care răsună blând
Sub degetele tale, și mă-ncânți
Când corzile i le lovești pe rând,
Atunci pe clapa mică sunt gelos,
Căci ea sărută dulce mâna ta,
Și-n loc cu gura s-o ating duios
Lâng-acel lemn semeț va adăsta.
S-o gâdili astfel mult și-ar mai dori,
Cu clapele ar face schimb de zor
Când degetele tale lungi și vii
Le fac să sune-atât de-ncântător.
Dar dacă clapa te dorește rău
Dă-i degetul, mie, sărutul tău.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă gelozia poetului față de clapele unui instrument muzical, deoarece acestea au privilegiul de a atinge mâinile iubitei sale. El își dorește să fie în locul clavelor pentru a primi sărutul ei.