Sătul de toate, moartea o doresc,
Că omul priceput e cerşetor,
Că o lichea se îmbracă-n strai regesc,
Că cel onest trădat este uşor,
Că sunt slăviţi doar cei ce se fălesc,
Că de virtute toţi s-au lepădat,
Că orice lucru bun batjocoresc,
Că cel puternic pare mutilat,
Că un artist devine un proscris
Că iscusit se crede-orice neghiob,
Că adevărul pur e interzis,
Că binele la rău a ajuns rob.
Sătul de toate, vreau să plec grăbit,
Dar dacă mor, îl pierd pe-al meu iubit.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dezgustul față de nedreptățile și corupția din lume, dorința de a muri fiind contrabalansată de teama de a pierde iubirea. Vorbitorul este sătul de ipocrizie și de inversarea valorilor.