Cum valurile cresc peste prundisuri,
minute curg spre moarte-n zbor nebun,
lacul și-l lasă fără ocolișuri
celor din urmă, care le răpun.
Te naști într-a oceanului splendoare,
prin vârste curgi dar Timpul ți-a sortit
eclipse, lupte lașe și surpare
devălmășind tot ce ți-a dăruit.
Tot ce-i vigoare Timpul încovoaie,
fruntea ți-o taie cu-ncrețituri
cu-averi se-ndoapă, viața o despoaie
iar coasta lungă n-ai cum să i-o furi.
Doar versul meu prin vremi se mai aude
Slăvindu-te-n ciuda mâinii crude.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema trecerii implacabile a timpului și a efectelor sale distructive asupra frumuseții și a vieții. În ciuda acestei realități sumbre, poetul găsește o formă de eternitate în versurile sale, care vor continua să celebreze subiectul sonetului chiar și în fața crudului timp.