Sufletul tău, iubit, este din plin
De inimi ce-am crezut că au murit;
Și-n el tu ai iubire și senin,
Prieteni care poate au pierit.
Căci câte lacrimi sfinte n-a furat
Din ochiul meu smerit iubirea ta,
Ca plată pentru inimi ce-au plecat,
Ce-n tine-ascunse negreșit vor sta!
Tu ești mormântul multor amintiri,
Plin de trofee de amoruri reci,
Ce ți-au lăsat din mine vechi trăiri
Și pe acestea tu le ai pe veci;
În tine le văd chipul ca prin fum,
Iar tu mă ai pe mine-ntreg acum.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de iubire ca un depozit al amintirilor și emoțiilor pierdute. Persoana iubită devine un mormânt simbolic al relațiilor trecute, purtând cu sine sacrificiile și trăirile lăsate în urmă.