Nu mă jeli când eu voi fi murit
Și clopotul cel trist va anunța
C-această lume rea am părăsit
Să locuiesc cu viermii undeva.
Nu-ți aminti, când versul vei citi,
Mâna ce-a scris, căci te iubesc nespus,
Și-aș vrea ca-n gândul tău să nu mă știi,
Ca nu cumva de dor să fii răpus.
Dar dacă totuși vrei ca să citești,
Când eu țărână poate sunt de-acum,
Numele meu banal să nu-l rostești,
Lasă-ți iubirea să se facă scrum;
Căci eu această lume n-o suport
Să râdă când suspini și eu sunt mort.
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorința ca persoana iubită să nu sufere după moartea poetului. El preferă să fie uitat decât să provoace durere prin amintirea sa, sugerând un sacrificiu suprem din dragoste.