Prin salcâmi poteca trece
Toată-n mușchii verzi cuprinsă
Singur sunt și de la rece
Cade-o frunză jos aprinsă.
Dar aud pași după poartă
Mătur frunzele în grabă
Poate drum spre mine-și poartă
Vreun sihastru cu vreo treabă.
Sensul versurilor
O persoană singură într-un cadru natural contemplă trecerea timpului și așteaptă pe cineva sau ceva, simțind un amestec de melancolie și speranță.