O, slavă! O, viață! A întrebărilor acestor recidive;
Distanța dintre trenurile nesfârșite ale credincioșilor – și orașele lipsite de
inteligență;
Mie însumi pentru totdeauna reproșându-mi (cine-i mai nechibzuit decât mine,
și cine mai credincios?)
Ochii care râvnesc degeaba lumina obiectelor înseamnă – o luptă mereu reînnoită;
Dintre rezultatele slabe ale tuturor – din mulțimea plictisitoare și sordidă pe care o văd în jurul meu;
Dintre anii goi și inutili ai restului lumii – cu restul anilor mei interconectați;
Întrebarea, unui eu atât de trist, recidivează – Ce bine este în mijlocul acestor, multiple fațete, o viață?.
Răspuns.
Că sunteți aici – că viața există și identitatea;
Că jocul puternic continuă și vei contribui cu un verset.
Sensul versurilor
Piesa explorează întrebări existențiale despre sensul vieții și credință într-o lume plină de imperfecțiuni. Vorbitorul își reproșează propriile îndoieli, dar găsește un răspuns în simpla existență și în posibilitatea de a contribui la lume.