Pensiuni și falimente,
Cuvintele morții, scriu;
Căci cei vii sunt morții;
(Haply singurul viu, doar real,
Și eu apariția – eu spectatorul.)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a existenței, sugerând că viața poate fi o formă de moarte, iar singura realitate este perspectiva spectatorului. Eul liric se poziționează ca un observator al acestei realități sumbre.