Va-ni ti așteptu tu munți, în dzeana (o să te aștept sus pe munte)
La araua cându vintul bati (la roua când vântul bate)
Ca Lutzeaferlu din dzeana (căci luceafărul de sus)
Tu Saruna mi pitrești (în Salonic mă trimite).
Prota vreari sa-ni ti agiunga (prima iubire să te ajungă)
Sa-ni ti aducă tu napoi (să mi te aducă înapoi)
Inima tu chept s-ț greșcă (inima în piept să-ți strige)
Ți multu na vream noi doii (ce mult ne iubeam noi doi).
Va-s bănăm ca tu pirmiti (o să trăim ca în povești)
Tu pădurea di asimi (în pădurea de argint)
Calea ta s-ta lunineadză (calea ta să te lumineze)
Lutziafirlu lăcrămeadză (luceafărul lăcrimează)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru prima iubire, plasată într-un cadru natural idilic. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele petrecute alături de persoana iubită și speră la o reîntâlnire.