Nadiei Cordun.
Şi vine o vreme
când te surprinzi
femeie –
umită –
în alte oglinzi!.
Se-ntorc tulburătoare poveşti..
Eşti şi aici
şi dincolo eşti..
Curg apele primăverilor,
curg,
cu vijelii de stele-n amurg;.
salcâmii din fundul grădinii se-ntorc,
susură sălcii de aur
şi torc..
Eşti tu,
sau nu eşti?.
Rămâne s-aduci
probe de foc şi lăptuci,
palmele – murmur şi holdă şi prag,
paşii – răsură,
inima – steag –.
inima ta, furtună şi-oţel,
urcată pe stemă de soare
inel!.
Sensul versurilor
Poezia explorează transformarea unei femei în timp, surprinsă în diferite ipostaze și oglinzi ale vieții. Natura joacă un rol important, simbolizând ciclicitatea și schimbarea, în timp ce identitatea devine o întrebare constantă.