Vasile Mic.
În ziua sfântă.
În ziua sfântă firul de iarbă
E înalt, precum cerul.
În ziua sfântă
Apele sunt mai line
Și oglindirea
Mai albastră.
Păsările au cântul
Mai înălțător
Pădurea –
Ca niciodată
E mult mai verde.
Roua
Doamne,
Cât e și ea de bună cu noi!.
Doar izvorul
Și glasul mamei,
În ziua sfântă,
Rămân
Pe aceeași treaptă
A inimii fiecăruia.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea și sacralitatea naturii într-o zi specială, subliniind totodată importanța legăturilor familiale și a valorilor fundamentale. Elementele naturale sunt descrise ca fiind intensificate în frumusețe și semnificație, în timp ce vocea mamei și izvorul sunt simboluri ale constanței și importanței emoționale.