Am sărutat Arieșul cu pumnii plini de prund,
Lacrimi grele am rostogolit până-n străfund.
Era atâta plânset în undele senine
Că toate pietrele de aur erau pline.
Am împletit scâncet de cetine din gruiuri
Și cântece de tulnic zvonite printre măguri,
Cunună înflorată cu plâns durut prin țară
De moți frățâni cu dorul și cântecul de seară.
Se-ntoarce drumu-n mine, în munte și pe apă,
Holoangări goi și jilavi la-ncrucișări se-nchină,
Îi port și-i simt în mine aievea cum s-adapă
Și cânt cu moții-n tulnic și cimpoi,
Că muntele de aur s-a cununat cu noi.
Sensul versurilor
The song expresses a deep connection with nature and ancestral traditions. It speaks of a symbolic union between the people and the mountains, filled with both beauty and sorrow.