Au trecut peste noi ca un ceas rău,
Toate câte ne-au fost dat să le trăim,
Acum ne lasă-n pace Dumnezeu,
Nu ne mai oprește nimeni să horim.
E-atâta liniște fecundă,
În vara asta fără frâu,
Încât aud secundă cu secundă,
Cum cresc razele de soare-n grâu.
Aud cum picură în faguri mierea
Și cum dospește rodu-n flori,
Aș vrea să am acum puterea
Să scriu acest poem doar în culori.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a experiențelor trăite, culminând cu o stare de liniște și contemplare în mijlocul naturii. Naratorul își dorește să exprime frumusețea acestui moment printr-o formă de artă pură, dincolo de cuvinte.