Vasile Alecsandri – Gondoleța

Cu Ninița-n gondoletă
Când mă plimb încetișor,
Trecătorul din Piațetă
Ne privește oftând de dor,
Atunci cerul se-nseninează,
Lucind vesel l-amândoi,
Și-Adriatica s-alină,
Se alină pentru noi.
În laguna de ne place
A pluti pe-a marei val,
Pentru noi Sirocco tace
Pe-a lui Lido verde mal,
Și sub lunga-i lopată
Gondoleța saltă lin,
Cu Ninița legănată
Legănată pe-al meu sân.
Mână vesel, lopătar,
De la Lido la San-Marc.
Ia de-alung Canalul Mare
Ce se-ndoaie ca un arc.
Mergi cât draga mea Ninița,
Stând la peptu-mi înfocat,
Mi-a dat dulcea-i guriță,
Mi-a dat dulce sărutat.
Cât va fi în ceruri luna,
Cât va fi senin pe cer,
La Gindeca, spre lagună,
Zbori, voinice gondolier.
Du-ne, Toni, -n liniștire
Pân’ ce, stând gondola ta,
Viața noastră de iubire
Cu iubire va-nceta!