Scoate-ți soarele din gură;
Noaptea ne-nmormântează de vii!.
Ăsta-i mărul meu:
Mi-a căzut din cer pe limbă,
lăsați-mă să-mi fie dulce.
Cască-ți gura, să ni se facă ziuă, zero-ule,
să ne-ncoroneze și pe noi soarele.
Rugați-vă să nu casc gura!
În măr, pentru voi, viermilor,
Nu mai e dulce nimic.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate legate de moarte și sacrificiu, sugerând o luptă pentru lumină într-o lume dominată de întuneric. Mărul devine un simbol al unei ofrande amare, refuzată celor nedemni.