Două raze oloage
poartă soarele orb.
Dimineața a ieșit la muncă
de cealaltă parte a cerului.
Nu stă în pragul ei.
Amiaza a decăzut.
Banchetuieste cu fulgerele.
Nu-i niciodată acasă.
Seara, s-a dus în lume
cu patu-n spinare.
Cerșește pe-un astru.
Numai Noaptea a ieșit
cu brațele deschise
întru-ntâmpinarea soarelui orb.
Sensul versurilor
Piesa descrie un soare obosit și ciclul său zilnic, contrastând cu apariția nopții ca o eliberare. Metaforic, ar putea reprezenta epuizarea și căutarea unui refugiu.