Asta este povestea mea scrisă, smulsă dintr-o filă de carte,
Scrisă de mine și spusă cu vorbele mele de moarte.
Nu pot ajunge acolo unde-mi doresc, departe,
Și vreau să mă opresc acum, să nu-mi fac iluzii deșarte.
Privesc pe cer și văd toate stelele curate,
Și-mi doresc ca acum luna să se transforme-n soare.
Mulți n-o să-nțeleagă ce vreau să spun de fapt acum,
De ce privesc lucrurile toate așa obscur.
Cred că sunt singurul rămas aici în viață care percep orice durere cu zâmbetul pe față,
Cred că sunt singurul care este singur
Și singurul, singurul care mă plimb pe alee de unul singur,
Întrebându-mă de ce așa, chiar pe vinil însumi,
Nu mai găsesc destinații, găsesc doar începuturi.
Și-n trecutul meu amar se găsesc, se găsesc
Doar ruinele.
Refren:
Asta este tot, am spus tot pe cuvânt,
Plângi acum, pe umărul meu cât timp mai sunt,
Bucură-te cu mine că voi pleca în curând
Și nu vei afla niciodată cine sunt.
Sunt omul existent de doruri, pașnice de dor, care-ți dau șansa de-a alege,
Sunt omul fără cale de întoarcere
Pe care vei rămâne hăituit de suflete.
Nu vreau să găsesc vinovat pentru greșelile mele,
Nu vreau să fiu un criminal vechi de sentimente,
Vreau să caut peste tot un dram de fericire chiar dacă știu că voi rămâne
Doar cu gramul de magie.
Sunt conștient acum și împăcat sufletește
Și-mi doresc ca totul să fie doar o poveste.
După ani și ani îmi voi aminti cu plăcere
Despre cum privesc eu sentimentele bune.
Voi găsi energie și de la oameni cu putere
Și voi putea din experiență să opresc iluzii grele
Atunci când vor exista necazuri, vor exista necazuri în suflete.
Refren:
Asta este pentru cei care vor să mă critice,
Special pentru ei le-am întors piedicile.
Nu vreau să mă opresc de la început,
Așa că vreau să vă arăt influențele stilului meu și limbajul.
Sunt cel care-și mută marcajul
Și te voi întoarce din drum,
Sunt același om pe care eu în rime-l spun.
Voi pleca și eu pe un drum pustiu
Pentru că mulți nu mă apreciază așa cum sunt eu și vreau să știu.
N-am să încep cu cuvinte mari sau clasificări,
Până acum am eșuat milioane de încercări,
Căzut, grav accidentat în propria lume,
Aștept să-l văd în oglindă să văd ce-mi va spune.
Timpul așteptat din greu asemenea unei vieți vine
Iar el e neschimbat,
Privirea ațintită și-o ține,
Pe buze i se citește încă o zi în care l-am făcut de rușine.
Da, așa e, sunt eu,
Clipele sincerității nu-s puține.
Refren:
Asta este tot, am spus tot, pe cuvânt,
Plângi acum pe umărul meu cât timp mai sunt,
Bucură-te cu mine că voi pleca în curând
Și nu vei afla niciodată cine sunt.
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra vieții, morții și acceptării destinului. Vorbește despre sentimentul de singurătate, durere, dar și despre împăcarea cu sine și cu ideea de final.