Vreau să vă spun că tatăl meu
Nu a plecat în lume
În lumea asta nu mai e
De ce te-ai dus, tăticule.
Cu alta de erai plecat
Tot te vedeam vreodată
În lumea asta-i tare greu
Întoarce-te, tăticul meu.
Tu să nu plângi, copile drag
Că nu mai sunt pe lume
În lumea umbrelor e rău
Dar eu te văd, băiatul meu.
Și-am să revin în visul tău
Și-am să vorbesc cu tine
Să-mi spui ce face mama ta
Dar să ai grijă de ea.
Un nene vine pe la noi
Și tot mereu mă ceartă
Iar mama mă roagă mereu
Ma roagă să-i spun tata.
Nu pot, tăticule, s-o fac
Când văd că mama plânge
Cu tine mama n-ar fi plâns
Și nu-nțeleg de ce te-ai dus.
Ascultă-mă, băiatul meu
Și fă cum spune mama
Să ai încredere în ea
Că nimeni nu-i ca mama ta.
Eu te-nțeleg, tăticule
Tu c-ai ținut la mama
Dar crede-mă că-mi este greu
Când văd pe altu-n locul tău /:bis
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui copil după pierderea tatălui său. Copilul nu înțelege de ce tatăl a murit și resimte greutatea absenței lui, mai ales văzând-o pe mama suferind și fiind nevoit să accepte un nou bărbat în viața lor.