Sylvia Plath – Tăticule
Nu izbândești, n-o mai scoți la capăt.De-acum, gheată neagră,În care-am trăit ca o labă.Treizeci de ani, săracă și albă,De-abia îndrăznind să-mi trag sufletul.Tăticule, a trebuit să te omor.Ai murit și n-am avut vreme –Greu ca o lespede, pungă plină cu Dumnezeu,Statuie hidoasă cu un singur deget mare la picior,Mare cât o focă la San FranciscoȘi … Citește mai mult