E pentru cei care au curajul să vorbească despre ceea ce iubesc, e lucru mare în ziua de azi.
Hai cu bassu.
Am spirit de poet, da’ tu mă vezi ca pe-un dement
Are suflet de româncă
Sătulă de muncă
Vrea să plece prin state cu tot ce-a strâns la pungă
Femeia vrea să reușească
Nu să cerșească
Să iasă din negru să strălucească ca o rază
Ne vedeam des
Îmi vorbea din mers
Știa să-mi dea răspunsuri mai ceva ca un dex
Mi-e teamă de tine că eu te iubesc prea mult
Și într-o zi și tu ai să te porți ca un necunoscut
N-am zis nimic că nu voiam ca să opresc progresul
Și-atunci în fiecare zi regret demersul.
„Nu-mi pasă de tine” îi spuneam în fiecare zi
„Pleacă, sunt pregătit să-ndur totul atunci când n-o să fii”
Flămând de ea ca lupu’
Căutam ca orbu’
Și tot ce mă lega de ea mă ardea ca focu’
Am zis să termin jocu’
Că n-am avut norocu’
S-o țin de mână strâns pe plajele din Corfu
Parcă o văd și-acum
Cum dansa-n ploaie
Scriitor romantic, aveam nevoie de ea ca de soare
Și știu că avea dreptate
Când spunea „eu plec departe
Dar îți las ce-am mai dur în mine pentru eternitate”
Adio, draga mea, te rog să nu mă uiți
Și dacă treci prin țară te rog să anunți
Suntem în plină toamnă, totul e mamă mamă
Și parcă mă-ncălzește ca ceaiul dintr-o cană
Scriu despre tine a nu știu câta oară și cei care m-ascultă or să se prindă iară
Tarfe mă agață cu povești despre viață
Dar nu miros ca tine nici într-o altă viață
E miezul nopții, sunt iar pe strada ta
Aici am început să scriu și aici o voi termina
Sunt frunze pe alei
Totul te așteaptă, n-ai idei
Tu strălucești în ochii mei mai ceva ca o cornee
Îți aud vocea pe vinil și râsul infantil
Te simt aici în față, tu mă faci să scriu ca Păstorel
Te rog înaintează
Bine-ai venit acasă
Tu pentru mine și ai mei ești cea mai frumoasă
Rime pe melodie
Tu știi ce-mi place mie
M-ai cunoscut și-nvățat ca pe-o poezie
Regulile sunt simple
Că doar așa mă simte
Și-mi transmite mii de stări fără cuvinte (În fiecare zi).
(x2)
Draga mea muzică, poate nu sunt cel mai bun fiu
Dar te-am plimbat prin lumea-ntreagă mai rău ca un vizitiu
Eu vreau penița ta
Și muzele să paseze mie
Dana, cu ce timp mai am, așa a fost să fie.
Am spirit de poet dar tu mă vezi ca pe-un dement (x3) și tresar la fiecare piesă ca la accident.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste nostalgică adresată unei muze, Dana. Artistul își exprimă dorul și recunoștința față de inspirația pe care aceasta i-a oferit-o, amintindu-și de momentele petrecute împreună și de impactul ei asupra creației sale.