Cu mâna-n buzunar, hoinar
și haina de vară pe umăr.
Mă plimb, pașii-s ușori pe urmele de nori
făcute altcândva să nu cumva să calc în ploi
copacii îi catâr din catări
flori de sub trotuar cântăresc în nări
flori de pe antene cad parcă în refrene
calc parcă prea devreme iar ceasul stă și geme
să-mi stea pe gene o aripă de pasăre opresc
o prescurtare către zburare așa c-o răpesc
pe gură o pun îmi trage buza-n sus și zâmbesc
și fluier un cântec lăutărește
volumul meu scade, peisajul crește
plimbarea mea mă duce de mână
o dulce stăpână mă duce de mână.
Refren: Vise și mâini în noi, pași în doi, te-aștept în ploi.
Cântece, soare râzând, păsări ne vom fi curând, te-aștept în gând.
Silueta mi-am lăsat-o-n voia nopții
la păstrare și picioarele mă plimbă ușurel în galantare
și timpanele îmi fluieră a liniște. Nu doare. Ca sunt singur și asfaltul
.. mă urmează moale..
cât îmi place să te văd cum clipești din felinare
mă saluți din semafoare. Îmi arunci câte-o cărare
o străbat cu ochii-n soare. Și mă pierd.. plăcut.
și mă scutur mut de troienele amare
căpătate-n capitale, suntem păsări călătoare în pachet cu o țigare.
și c-un dor nespus de mare.. de mare..
ne vedem cât de curând.. eu te port în piept și-n gând
.. dacă-s bine unde sunt.. îți trimit felicitare..
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare solitară printr-un oraș, plină de nostalgie și dorință. Naratorul se conectează cu natura urbană și își exprimă speranța unei reîntâlniri viitoare.