ZDOB ȘI ZDUB – Dragă Otee.
Prrr! Iuhuhuuu!
Prrr! Iuhuhuuu!.
Dragă Otee, dulce mireasmă!
La gură femeie,
La mijloc mireasă!
Dragă Otee, dulce mireasmă!
La gură femeie,
La mijloc mireasă!.
Curge izvorul, grâul răsare
Acolo pe unde trec urmele tale,
Vălură dorul des ca o iarbă,
Parcă răspunde, parcă-ntreabă!
Vălură dorul des ca o iarbă,
Parcă răspunde, parcă-ntreabă!.
Prrr! Iuhuhuuu!
Prrr! Iuhuhuuu!.
Dragă Otee, dulce mireasmă!
La gură femeie,
La mijloc mireasă!
Dragă Otee, dulce mireasmă!
La gură femeie,
La mijloc mireasă!.
Curge izvorul, grâul răsare
Acolo pe unde trec urmele tale,
Vălură dorul des ca o iarbă,
Parcă răspunde, parcă-ntreabă!
Vălură dorul des ca o iarbă,
Parcă răspunde, parcă-ntreabă!.
Curge izvorul, grâul răsare
Acolo pe unde trec urmele tale,
Vălură dorul des ca o iarbă,
Parcă răspunde, parcă-ntreabă!
Vălură dorul des ca o iarbă,
Parcă răspunde, parcă-ntreabă!.
Prrr! Iuhuhuuu!
Prrr! Iuhuhuuu!
Sensul versurilor
Cântecul este o odă adusă unei femei numită Otee, descrisă ca o mireasmă dulce și o combinație de femeie și mireasă. Versurile evocă imagini ale naturii și ale dorului, sugerând o legătură profundă cu pământul și cu emoțiile umane.