E mai bine câteodată să-ți ții gura închisă
Să-ți lași faptele să-ți vorbească în lipsă
Fiind plecat cu capul după liniște
Cel ce are gândul blând protejat e
Mă plimb printre pomi
Bucuros ascult o arie din natură
Cu fiori din vânt, dacă vrei mai mult
Să muncești mai mult de acum
Și să mergi zâmbind chiar dacă e cel mai greu drum.
[Refren x2]
Fără ofuri, ofuri, ofuri pentru tine și-ai tăi
Lasă muzica mea să te ducă unde vrei
Nu vreau ofuri, ofuri în anii cei grei
Eu plec, rămâi cu bine, fii ok.
Oamenii mei mă știu nebun
De muzică nebun de legat
Când m-afund în fum și nu-mi pasă de drum
Delegat să fiu un voiajor, nu vă spun
Nimic nu mă va dezlega de tot ce am mai bun
Nu caut vreo iubire într-un bob de amintire
Când fiecare zi îmi dictează simpla fericire
Ascuns într-un sicriu de cameră rămân viu, destinul meu va fi să fiu ce știu să fiu
Și îmi place că e pace
Tot ce ar putea să mă atace e o ploaie rece
Care bine ar face că
Uneori e plăcut să fii picurat de stropi
Doar să auzi o percuție care coboară prin plopi
Și trecând ca leii să nu simți vreodată frig
Înconjurat de cei care te iubesc pentru nimic
Hai să strângem toate răutățile
Să facem un foc să ne încălzim inimile.
[Refren]
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre găsirea liniștii interioare și a fericirii în lucrurile simple, precum natura și muzica. Încurajează ascultătorul să depășească greutățile cu zâmbetul pe buze și să se înconjoare de oameni care îl iubesc necondiționat.