Meditez la avioanele ce trec pe la fereastră,
Prizonieră, vreau să evadez.
Niciodată nu am vrut să mă supun
Acestor idei erodate.
Vreau să văd alte zile născându-se,
Linia mâinii mele îmi spune asta, poate.
Trebuie să urmez lumina, căci sufletul meu e stăpân,
Dar îmi e frică să ating fundul când mai am doar câțiva metri.
Și nu vreau să plec,
Chiar dacă nu mă mai reține nimic.
Nu vreau să sufăr,
Am luat un bilet doar dus
Pentru a nu reveni.
Ce o să fac? Ce o să fac? Ce o să fac?
Ce o să fac? Ce o să fac? Ce o să fac?.
Port această mască pentru a semăna cu ceilalți,
Un băiat pierdut, o fată diferită de ceilalți.
Mă aștept la ce e mai rău și suport,
Sunt obosită să pretind că sunt puternică,
Așa că fac pe moarta pentru a nu muri,
În cazul în care sunt atât de aproape de acest subiect.
Algerian, dacă există gunoi pe tema asta,
Știi că te iubesc oricum.
Și nu vreau să plec,
Chiar dacă nu mă mai reține nimic.
Nu vreau să sufăr,
Am luat un bilet doar dus
Ar fi bine să revin.
Ce o să fac? Ce o să fac? Ce o să fac?
Ce o să fac? Ce o să fac? Ce o să fac?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare dintr-o realitate sufocantă și teama de a înfrunta necunoscutul. Vorbește despre sentimentul de a fi diferit și despre oboseala de a pretinde că ești puternic, preferând uneori să te ascunzi pentru a supraviețui.