Am ridicat spre cer împreunate mâini,
Și Dumnezeu în noapte mi-a fost atât de aproape,
Că slava i-am cules-o în ulcioare, din fântâni,
Și i-am sfărmat cu plâns luceferii-ntre pleoape.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă cu divinitatea, resimțită intens în momente de introspecție. Vorbitorul pare să ofere sacrificii emoționale în căutarea unei stări de grație divină, culegând slava din surse umile și transformând durerea în lumină.