Vechile mele poeme,
Poemele mele mai noi
Toate pe fruntea ta, steme
De rouă, de trifoi.
Poemele mici din trecut,
Poemele-nalte de azi,
Proaspete ca un stol de brazi,
Din aceleaşi stânci au crescut.
Poemele mele de mâine
Când voi fi matur şi grav,
Cu trupu-ndoit şi bolnav,
Cu suflet sfâşiat ca o pâine:
Covor înstelat sub aceleaşi picioare,
Brăţări pentru aceleaşi mâini,
Pentru aceeaşi sete fântâni
Adânci şi răcoritoare.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra evoluției poeziei de-a lungul timpului, de la creațiile tinerești la cele mature, marcate de experiență și suferință. Poeziile sunt văzute ca o sursă constantă de inspirație și consolare, un refugiu în fața greutăților vieții.