Atunci am auzit ce nu se poate auzi cu urechile,
Atunci am văzut ceea ce cu ochii nu se poate vedea,
Atunci am înțeles că o stea
E tot atât de ușoară ca rodia.
Cine, cine mi-a schimbat zodia?
Toate zidurile subțiri, subțiri,
Norii, jerbe de trandafiri,
Dacă aș fi pus mâna pe un toiag ar fi înverzit,
Ar fi crescut fără rădăcini, fără ploaie, fără lumină
Și-ar fi înflorit.
Cine, cine fusese mai înainte de vină,
De nu văzusem nimic, de nu auzisem nimic?.
Sub tălpile mele pământul
Se încovoia ca un pitic.
Bolta o ajungeam cu degetul.
Mi se lovea creștetul
De marginile stelelor jucăușe.
Sensul versurilor
Fragmentul descrie o transformare spirituală profundă, o expansiune a percepției dincolo de limitele fizice. Vorbitorul experimentează o conexiune cu universul și o înțelegere a realității dincolo de simțurile obișnuite.