Bomba va exploda în bar la unu și douăzeci.
Acum e doar unu și șaisprezece minute.
Unii încă mai au timp să intre.
Alții să iasă.
Teroristul e de cealaltă parte a străzii.
Distanța îl protejează
și privește ca la cinema:
O femeie într-o jachetă galbenă intră.
Un bărbat cu ochelari fumurii iese.
Un grup de băieți în blugi discută.
Șaisprezece minute și patru secunde.
Un puștan norocos călare pe scuter trece.
Un pălugan intră.
Șaptesprezece minute și patruzeci de secunde.
O fată se plimbă; o fundă verde-i flutură-n păr.
Autobuzul o acoperă.
Unu și optsprezece minute.
Fata a dispărut.
O fi intrat? N-o fi intrat?
O să vedem când or să scoată cadavrele.
Unu și nouăsprezece minute.
Se pare că nimeni nu mai intră.
Un grăsan chelbos părăsește localul.
Se scotocește prin buzunare.
Mai sunt zece secunde până la și douăzeci.
Grăsanul se întoarce să-și recupereze mănușile.
E unu și douăzeci.
Cum se târăște timpul.
Acum e momentul.
Nu, nu chiar acum.
Ba da, acum.
Bomba explodează.
Sensul versurilor
Piesa descrie tensiunea dinaintea unui atentat terorist, urmărind ultimele momente ale unor oameni nevinovați înainte de explozie. Accentul cade pe anticiparea teribilă și pe banalitatea vieții cotidiene în contrast cu iminența morții.