Cu ochii-nchiși, eu te privesc mai bine,
căci alte lucruri dimprejur nu-i fură;
adorm și-n vis eu te zăresc pe tine
și-mi luminezi deodată noaptea sură.
Tu, umbra printre umbre, luminoasă,
ce-ascunde chipul tău privirii mele,
când raze lucitoare-n juru-i lasă,
ca sclipătul îndepărtat de stele?
Ce fericiți mi-s ochii peste zi,
când ei te văd așa cum ești întreagă,
de-n miezul somnului tu poți răzbi
până și-n vise cu făptura-ți dragă!
Când nu te văd, te caut noaptea-n vis,
căci somnu-mi ține chipul tău închis.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și idealizarea persoanei iubite, care apare ca o prezență luminoasă în vis, compensând absența din realitate. Ochii devin fericiți doar când o pot vedea, fie în realitate, fie în vis.