Mai mult clipesc și ochii-mi văd mai bine,
Când, peste zi, lucruri de rând privesc
Da-n somn, în vise, ei te văd pe tine,
Lucios de negri-n negru când lucesc.
În umbra-ți, umbra însăși strălucește
Și-n astă formă, forma umbrei tale
Mai clar ca ziua clară-acum lucește
Și ochi orbiți orbește-n a ei cale.
Cum pot s-aduc eu binecuvântarea
De-a te privi-n amiază, într-o zi,
Când umbra-ți dulce-a șters-o-ntunecarea
Și stă pe ochi ce somnul îi orbi?
Mi-i ziua noapte până-ajung la tine
Și noaptea zi, când vis de tine-mi vine.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dorința profundă a poetului pentru persoana iubită, care devine mai reală și mai intensă în vise decât în realitate. Ziua devine noapte în absența ei, iar noaptea se transformă în zi prin prezența ei în vis.