Când gândurile-acum le chem la sfat
Ca să-mi aduc aminte tot ce-a fost,
Oftez, știind că multe mi-au scăpat,
Și-am chinuri vechi și noi ce nu au rost.
Și-înec un ochi care nicicând n-a plâns,
Căci bunii-amici în moarte se pitesc,
Jelind după iubiri care-au apus,
Căci le-am pierdut și-acum mă văicăresc:
Și mă mâhnesc când știu câte am tras,
Iar grijile le număr copleșit,
Un trist bilanț cu care am rămas
Și-achit din nou, deși am mai plătit.
Dar, drag amic, când gândul mi-ai chemat
Eu uit de ce-am pierdut și îndurat.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema amintirilor dureroase și a pierderilor suferite de-a lungul timpului. Vorbitorul își amintește cu regret de prietenii pierduți și de iubirile apuse, simțindu-se copleșit de griji. Totuși, amintirea unui prieten drag aduce alinare și uitare de suferință.